Arhiva categoriei: Diverse

«Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi»

„Necontenit se repetă refrenul: «Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi» (σωσον ημας). Niciodată nu i se spune însă: «Miluieşte-ne pre noi» (ελέησον ημας). Prin această expresie, adresată numai lui Dumnezeu, se afirmă credinţa că noi depindem întru totul de mila lui Dumnezeu. «Mântuieşte-ne» adresat Maicii Domnului nu are sensul de mântuire ca operă înfăptuită de Hristos, ci de «scăpare» sau «izbăvire» din diferite greutăţi, necazuri, primejdii, ispite, care însă au şi ele o legătură cu mântuirea”

Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 3, Editura I.B.M.O.R., ediţia a II ‑a, Bucureşti, 1997, p. 213.

sursa: pemptousia.ro

Marian Moise – Acatiste mp3

[mp3] 00 Acatistul Sf Martiri Brancoveni.mp3 57.9 MB 2010-Feb-24
[mp3] 01 Acatist de multumire -Slava Lui Dumnezeu pentru toate.mp3    55.1 MB 2010-Feb-24
[mp3] 01 Acatistul Sf Cuvioase Parascheva.mp3 57.6 MB 2010-Feb-24
[mp3] 02 Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos.mp3 56.4 MB 2010-Feb-24
[mp3] 02 Acatistul Sf Mucenici Epictet si Astion.mp3 58.5 MB 2010-Feb-24
[mp3] 03 Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului.mp3 57.9 MB 2010-Feb-24
[mp3] 04 Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.mp3 56.0 MB 2010-Feb-24
[mp3] 04 Acatistul Sf Mare Mucenic Mina.mp3 56.5 MB 2010-Feb-24
[mp3] 05 Acatistul Sf Cuvios Stelian.mp3 45.5 MB 2010-Feb-24
[mp3] 05 Acatistul Sf Ierarh Calinic de la Cernica.mp3 58.7 MB 2010-Feb-24
[mp3] 06 Acatistul Sf Ioan Iacob hozevitul.mp3 58.0 MB 2010-Feb-24
[mp3] 06 Acatistul Sf Iosif Marturisitorul.mp3 60.1 MB 2010-Feb-24
[mp3] 07 Acatistul Sf Mare Mucenite Ecaterina.mp3 60.9 MB 2010-Feb-24
[mp3] 07 Acatistul Sf Mare Mucenite Varvara.mp3 67.5 MB 2010-Feb-24
[mp3] 08 Acatistul Sf Antonie de la Iezerul-Valcea.mp3 63.4 MB 2010-Feb-24
[mp3] 08 Acatistul Sf Ioan Rusul.mp3 68.8 MB 2010-Feb-24
[mp3] 09 Acatistul Sf Cuv Dimitrie Basarabov.mp3 46.2 MB 2010-Feb-24
[mp3] 09 Acatistul Sf Mucenici de la Niculitel.mp3 54.7 MB 2010-Feb-24
[mp3] 10 Acatistul Sf Gherasim de la Iordan.mp3 56.5 MB 2010-Feb-24
[mp3] 10 Acatistul Sf Mare Mucenic Fanurie.mp3 55.7 MB 2010-Feb-24
[mp3] 11 Acatistul Sf Alexie -omul Lui Dumnezeu.mp3 56.0 MB 2010-Feb-24
[mp3] 11 Acatistul Sf Ierarh Nicolae.mp3 50.3 MB 2010-Feb-24
[mp3] 12 Acatist catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti.mp3 55.2 MB 2010-Feb-24
[mp3] 12 Acatistul Sf Ierarh Nectarie.mp3 60.1 MB 2010-Feb-24
[mp3] Acatistul Sf. Mucenic Valeriu Gafencu.mp3 76.0 MB 2010-Feb-24
[mp3] Acatistul Sfantului Antonie cel Mare.mp3 47.8 MB 2010-Feb-24
[mp3] Acatistul Sfantului Vasile cel Mare.mp3 68.7 MB 2010-Feb-24
[mp3] Acatistul Sfintilor Romani din inchisori – Marian Moise.mp3 48.3 MB 2010-Feb-24

sursa: arhiva-ortodoxa

Puterea Vindecatoare a Inimii

“Institutul american HearthMath a descoperit ca inima emite un camp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decit campul pe care-l emite creierul”. Este important sa notam aceasta diferenta de putere intre campul electromagnetic al inimii si acela al capului pentru a intelege importanta sentimentelor noastre, a iubirii, a recunostintei, a aprecierii si a oricarei trairi pozitive! Tot ce simtim si traim ca sentiment frumos, pozitiv, inaltator (compasiunea, dragostea, credinta, blindetea, bunatatea, bucuria) creeaza ceea ce specialistii au numit “coerenta inimii”, pe cand trairile negative, ca si gandirea corespunzatoare acestora creeaza “incoerenta inimii”, generand emisii vibrationale in campul electromagnetic al inimii si al creierului nostru. Aceste campuri electromagnetice influenteaza deopotriva corpurile noastre, ca si realitatile pe care le intilnim in viata de zi cu zi.

Acelasi institut a constatat ca, daca suntem furiosi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de sase ore pentru a recupera puterea pierduta. De asemenea, daca traim cinci minute de compasiune si apreciere, imunitatea se imbunatateste cu 41 la suta. Fiecare dintre noi e bine sa inteleaga puterea de vindecare a inimii blande si iubitoare, precum si puterea trairilor negative de a ne imbolnavi. In mod practic, putem intelege in fiecare moment al existentei daca ne aflam in inima sau am iesit din ea. De cite ori simtim si gandim negativ, ne infuriem, ne suparam, uram, dezapreciem sau judecam in mod agresiv (noi putem observa realitatea imediata, fara a o judeca; nu judeca ca sa nu fii judecat) este semn ca ne indepartam de inima. Orice am gandi, am simti, am trai ca stare negativa ne semnaleaza ca am intrat in domeniul Egoului sau al “judecatii lumii”.

Mintea omeneasca este conditionata de realitatea prezenta sau trecuta, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, asa incat ea va genera intotdeauna emotiii negative cand va fi in fata unui eveniment de viata neplacut. Simplul fapt de a ne autoobserva aceasta negativitate si a alege spontan sa ne intoarcem la adevarul inimii noastre, o rugaciune repetata, o amintire frumoasa, apelul la ganduri bune, de speranta, de bucurie, de bine pentru tot ce ne inconjoara ne ridica vibrational incetul cu incetul pina acolo unde vom simti ca suntem din nou in armonie cu inima noastra. Daca vom gandi binele cel mai inalt al tuturor vom crea starea de “coerenta intre inima si minte”, de armonie intre inima si minte, ceea ce ne va aduce o surpriza coplesitoare. Mai intai, se vor vindeca multe dintre afectiunile pe care le avem in corpul fizic. Dar, mai presus de orice, ne vom simti vindecati in suflete. Nu vom mai face eforturi pentru a gindi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a darui, pentru a ne simti iubitori sau generosi.

Aceste trairi se vor ivi spontan in noi si ne vor mangaia, orice ni s-ar intampla.

sursa: aici…

Sfantul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul celor pagubiti

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/acatist/2011/02/sf-mina.jpg

Sfantul Mina este praznuit pe 11 noiembrie [..]. Este sfantul care ii ocroteste pe pagubiti, se arata grabnic ajutator celor nedreptatiti in procese si celor ce au pierdut ceva sau au fost inselati. [..]

Sfantul Mina este de origine egipteana. S-a nascut in apropiere de Memphis, stravechea capitala a faraonilor. A trait in timpul imparatilor romani Diocletian si Maximian. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta.

Sfantul Mina ajunge in armata imperiala, insa, pe 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice. Dupa putin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.

In vremea petrecuta in pustiu l-a intalnit pe Sfantul Macarie Egipteanul care i-a spus: „Ce cauti Mina, de unul singur, intre cer si pamant? Locul tau este printre oameni, ca acestia sa ia aminte la cuvintele si faptele tale. Daca ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie”.

Prezent in Cotyaeum la celebrarea unei sarbatori pagane, marturiseste fara ezitare ca este crestin. Este luat de soldati si dus inaintea prefectului Pyrrhus. Pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in Hristos, i s-au taiat mainile si picioarele, apoi capul.

Una din minunile Sfantului Mina
Odata, un crestin a mers sa se inchine in biserica Sfantului Mina si a fost gazduit la o casa de straini. Stapanul acelei case, cunoscand ca gazduitul avea bani in sanul sau, s-a sculat in miezul noptii si l-a omorat. Apoi, taindu-l bucati l-a pus intr-o cosnita si a ascuns-o in camara cea mai ascunsa din casa sa. In vreme ce ucigasul se afla in nevointa si in ingrijorare, cum, unde si cand sa se duca sa ascunda partile celui ucis, i s-a aratat lui Sfantul Mina, calare in chip de ostas.

Gazda a fost intrebata ce a facut cu strainul care gazduise la ea. Ucigasul a marturisit ca nu stie nimic. Atunci sfantul, pogorandu-se de pe cal, a intrat inauntrul camerei celei mai ascunse si, afland cosnita si scotand-o, s-a uitat la ucigas si i-a zis: „Cine este acesta?” Iar ucigasul de frica, a cazut la picioarele sfantului. Iar sfantul, punand la loc toate membrele celui ucis si rostind o rugaciune, a inviat mortul si i-a zis lui: „Da lauda lui Dumnezeu”.

Iar mortul, ridicandu-se ca din somn si cugetand cele ce a patimit de la cel ce-l gazduise si cum a castigat viata a doua oara, a slavit pe Dumnezeu; iar multimea se inchina ostasului ce se aratase si care-l inviase. Si dupa ce s-a ridicat de jos ucigasul, a luat sfantul banii de la el si i-a dat omului pe care-l inviase, zicandu-i: „Du-te frate in calea ta”. Si a incalecat si s-a facut nevazut.

sursa: crestinortodox.ro

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Deci, pe 8 noiembrie nu ii praznuim doar pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ci pe toate cetele ingeresti care nu s-au despartit de Dumnezeu.

Lumea ingereasca a fost creata de Dumnezeu din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta Sa. Referatul biblic despre creatie nu vorbeste in mod precis despre crearea ingerilor. Sfintii Parinti afirma ca la creatie nu se vorbeste explicit despre ingeri din doua motive: evreii, inclinati spre idolatrie, ar fi cazut usor in ratacirea idolatra a popoarelor vecine si ca in cartea Facerii se urmareste numai infatisarea inceputului lumii vazute.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

Pentru ca ingerii sunt netrupesti, la ei nu se poate vorbi de sex si nici de o transplantare a speciei (Fac 6,2), deci, ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei 22,30) si nici nu mor (Luca 20, 35-36). Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

Lucrarea principala a ingerilor este aceea de a-l intari si sustine pe om in a transfigura lumea.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

4 Noiembrie – Sfântul Sfinţit Mucenic Nicandru, Episcopul Mirelor

   Sfântul Nicandru a fost luminat cu credinţa şi pus la lucrarea cea sfinţită de către Sfântul Apostol Tit. Deci, întorcând pe mulţi elini de la rătăcire şi aducându-i la Hristos, a fost prins de păgâni şi adus înaintea lui Livanie comitul, spre întrebare, silindu-l să se lepede de Hristos. Iar dacă a văzut că nu poate, a poruncit să-l lege de nişte cai iuţi şi, fugărind caii, să-l târască pe robul lui Hristos.
    Deci, fiind târât îndelungă vreme, s-a înroşit pământul cu sângele lui, căci i se rănise trupul, lovindu-se pe pământ de pietre şi de lemne; şi era gata să moară, dacă Domnul nu l-ar fi întărit pe el, în nişte chinuri ca acestea.
    După aceasta, fiind abia viu, l-au aruncat în temniţă şi-l chinuiau acolo cu foamea şi cu setea. Iar Domnul îl hrănea cu pâine cerească şi îi tămăduia rănile. Apoi, după câtăva vreme, iarăşi a fost scos la întrebare şi, nesupunându-se poruncii chinuitorului, a fost spânzurat pe lemn, strujit cu unghii de fier şi ars cu făclii.
    După aceea fiind aruncat într-un cuptor cu foc, a rămas nevătămat, căci îngerul Domnului, venind la dânsul, a răcorit cuptorul şi pe dânsul l-a păzit de foc.
    Auzind aceasta, ighemonul a poruncit să i se înfigă cuie de fier în cap, în inimă şi în pântece; şi făcându-i aceasta, i-a săpat o groapă. Şi, încă răsuflând, l-au târât acolo, apoi l-au acoperit cu ţarână. Deci cu aspră şi silnică moarte săvârşindu-se, acum vieţuieşte în dulce şi veselitoare viaţă împreună cu Domnul, a Cărui slavă este în veci. Amin.

sursa:  doxologia.ro

Intrarea Cuviosului Iosif Isihastul sub ascultare

vm314 in

Spre sfârşitul anului 1923, la mai bine de un an de când Francisc (numele de botez al  Cuviosului Iosif Isihastul n.n.) se nevoia împreună cu monahul Arsenie (şi aproape trei ani de la venirea sa în Sfântul Munte), acelaşi stareţ plin de discernământ, Daniil Katunakiotul (pe care îl aveau în continuare ca şi îndrumător duhovnicesc), le-a atras atenţia că fără binecuvântarea unui stareţ, nimic nu reuşeşte în monahism, de aceea pentru a avea permanent harul lui Dumnezeu, ei trebuie să treacă în primul rând proba de foc a ascultării. Urmând sfatul acestuia, au intrat sub ascultarea a doi bătrâni, Efrem şi Iosif, fraţi după trup [unchi şi nepot, după Iosif Dionysiatul], doi bătrânei simpli, plini de bunătate”, de la Chilia Buna Vestire, ucenicii scriitorului isihast şi ctitor al Chiliei, părintele Nicodim, având binecuvântarea ca după moarte acestora să se nevoiască unde şi cum doresc.

În această perioadă ei au înţeles în mod practic sfatul dat de Stareţul Calinic, anume de a pune ascultarea ca bază a vieţii monahale, întrucât cu cât are cineva mai multă evlavie faţă de stareţul său, cu atât primeşte mai mult har, ce se traduce şi prin mai multă odihnă în rugăciune.

Francisc şi-a reluat aici vechiul obicei (pe care îl va păstra până aproape de sfârşitul vieţii) de a se retrage sub o stâncă, într-o peşteră improvizată din apropierea chiliei (de aici şi numele de Spileotul [al peşterii]), pentru mai multă linişte şi neîmprăştiere, spre a se dedica în întregime rugăciunii.

Perioada petrecută aici a fost folositoare pentru ambele părţi: cei tineri trăiau sub ascultare, dar aveau şi libertatea de a se dedica nevoinţei personale aşa cum îşi doreau, iar pe de altă parte, bătrânii monahi se bucurau de râvna acestora, odihnindu-se prin supunerea şi ajutorul primit de la ei.

Pr. Dr. Cristian Groza, Gheron Iosif Isihastul (1897-1959) – Viaţa şi învăţătura

sursa: pemptousia.ro

Botezarea copiilor

SFÂNTA SCRIPTURĂ Cuvântarea lui Petru

Evanghelia a fost proclamată prima dată în ziua Cincizecimii de catre Apostolul Petru. În predica sa inspirată de Duhul Sfânt a arătat în mod clar că binecuvântarea şi promisiunea mântuirii nu este doar pentru adulţi, ci şi pentru copii.

“Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele Apostolilor 2:38,39).

De asemenea, este interesant să subliniem că acest citat din cuvantarea lui Petru în ziua Cincizecimii nu afirmă doar faptul că “… vouă este dată făgăduinţa şi copiilor”, ci “vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri“ ceea ce dovedeşte că aceşti copii erau încă destul de mici pentru a fi consideraţi sub protecţia şi autoritatea părinţilor lor. Acest argument este întărit şi de faptul că era un lucru obişnuit ca femeile şi bărbaţii să se căsătorească la vârste foarte fragede, la 12-13 ani, respectiv. De aici, putem trage concluzia că aceşti copii la care se referă Petru erau juvenili, sau cel mult, aflaţi în preadolescenţă.

Daca botezul copiilor nu ar fi fost acceptat in timpul Noului Testament, atunci unde este mentionata in Scriptura alternativa si anume: botezul copiilor proveniti din parinti crestini, de indata ce au devenit majori? Biblia nu da niciodata vreun exemplu de botez al unui copil crestin ajuns major. Este de asemenea important ca in Sfanta Scriptura nu se vorbeste de “o varsta a responsabilitatii sau a ratiunii” ( despre care multi arata ca ar fi la 13 ani) cand capacitatea copilului de a crede in Evanghelie este destul de dezvoltata pentru a primi botezul. Nici nu se afirma in Biblie ca toti copiii se afla “intr-o stare de suspensie in privinta mantuirii” pina cand vor implini o anumita varsta, ceea ce crede cel care sustine teoria “varstei responsabilitatii”.

sursa: arhiva-ortodoxa.info

Paraclisul Icoanei Pantanassa

Paraclisul Icoanei făcătoare de minuni a Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu care se numeşte Pantánassa (Atotîmpărăteasa)

– sărbătoarea Icoanei Pantanassa este pe 28 octombrie –

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Ca a Ta este împărătia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori)

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori)

Tropar – Glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…”

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.

Slavă…

Troparul icoanei Pantanassa – Glas acelaşi, Podobie: „Degrab ne întâmpină pe noi…”

Icoană izvorâtoare de har, a Împărătesei a toate, pe cei ce fierbinte, cu dor, caută harul tău, izbăveşte-i Stăpână; slobozeşte din necazuri pe cei ce-aleargă la tine, păzeşte şi a ta turmă de primejdiile toate, pe cei care cheamă mereu ajutorul tău.

Şi acum…

Glas acelaşi, Podobie: „Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…”

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curaţă zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

Canonul (Facere a lui Iosif Vatopedinul)

Cântarea 1, Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprinşi, către tine Maică, cu nădejde ne îndreptăm; izbăveşte-ne degrabă din necazuri cu mijlocirea ta, Sfântă Pantanassa.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

De patimi şi de diavoli înconjuraţi, Maică Preacurată, către tine noi alergăm; mijloceşte pentru turma ta cea mică şi izbăveşte-o degrabă, Atotîmpărăteasă.

Slavă…

Ceea ce-ai născut cu adevărat pe Mântuitorul Hristos, Marele Împărat, dăruieşte-le degrabă vindecare celor ce-aleargă la tine, Pantanassa.

Şi acum…

Pe toţi cei bolnavi să-i învredniceşti de tămăduire, Născătoare de Dumnezeu, şi de sufletească alinare, prin mijlocirea ta, Maică Pantanassa.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Apărătoare şi izbăvitoare să te arăţi celor credincioşi, de multele primejdii ce pururi grozav ne copleşesc, căci ai putere de sus şi grijă neadormită, ca ceea ce ai născut pe Cerescul Împărat, Maică Pantanassa.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Primeşte rugăciunea smeriţilor robilor tăi, care în necazuri şi-n boală cumplit se chinuiesc; şi mijloceşte acum către Fiul tău, Fecioară, să ne mântuiască prin tine, Pantanassa.

Slavă…

Pe Cuvântul cel milostiv al lui Dumnezeu L-ai născut şi izvor de milă bogată spre noi te-ai arătat; deci miluieşte acum pe cei ce sunt în ispite şi îi izbăveşte degrabă, Pantanassa.

Şi acum…

Comoară dumnezeiască a Duhului celui Sfânt te cunoaştem pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, şi te rugăm ne-ncetat să mijloceşti cu grăbire, ca de sminteli să ne fereşti, Maică Pantanassa.

Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat si folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Ectenie

Doamne miluieste (de 12 ori)

Sedealna – Glasul al 2-lea, Podobie: „Cele de sus căutând de tot necazul…”

Acopere-ne mereu cu mila ta şi ne mântuieşte din boli şi din primejdii, pe cei ce strigăm ţie cu osârdie: Stăpână Doamnă, grăbeşte şi izvoarele vindecării deschide-le, singura grabnic tămăduitoare, Pantanassa.

Cântarea a 4-a

Irmos:Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Auzi-ne pe noi, cei ce chemăm milostivirea ta, căci pe cel Milostiv tu L-ai născut, pe Mântuitorul nostru al celor ce te cinstim pe tine, Pantanassa.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Pornirea celor ce ne urăsc şi viclenia lor o întoarce acum şi dăruieşte-ne, Fecioară, pace, ca una ce ne mântuieşti, Maică Pantanassa.

Slavă…

Tămăduieşte degrabă suferinţele nevrednicilor robilor tăi; din toată slăbiciunea izbăveşte pe cei ce te cinstesc acum, Pantanassa.

Şi acum…

Nădejde şi întărire eşti şi liman nestricăcios al mântuirii; de toată boala tămăduieşte pe cei care te laudă, Una Pantanassa.

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Viforul grozav al ispitelor m-a-mpresurat şi mă tem cumplit, Fecioară Maică, ci mântuire dăruieşte-mi tu, mântuitoarea mea.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Izbăveşte degrab din primejdie pe robii tăi, cea care pe Mântuitorul L-ai născut, şi mântuire dă celor care-ţi cer, Maică Pantanassa.

Slavă…

Născătoare a Luminii celei de-o fiinţă cu Părintele, stinge flacăra patimilor noastre cu roua mijlocirilor tale, Atotîmpărăteasă.

Şi acum…

Vindecă-i degrab de cumplite boli pe cei credincioşi, sănătate dăruindu-le lor, şi cercetează-i cu rugăciunea ta, Una Pantanassa.

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

De moarte şi de primejdii scapă-ne pe cei ce alergăm cu credinţă la tine şi a vrăjmaşilor ură în grabă desăvârşit o pierde din turma ta cea curată; Pantanassa, rugându-te neîncetat, Maica Ziditorului.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Ocrotitoare grabnică te ştiu acum şi pururea liman de mântuire; cea care norii ispitelor ridici şi dezlegare datoriilor îmi dăruieşti, Pantanassa, Maica lui Dumnezeu, ajutor sigur al celor deznădăjduiţi.

Slavă…

Zăcând acum în dureri şi chinuri mari, nu aflu în trupul meu tămăduire, ci tu, Fecioară, ce pe Cuvântul L-ai născut, ridică-mă din răutatea durerilor, tămăduieşte-mă degrab şi-mi dăruieşte sănătate, Atotîmpărăteasă.

Şi acum…

Ca singura pricină de mântuire şi scăpare celor ce comoară te au, cu dor la tine cădem, Maică, şi cu grija ta dezlegarea ispitelor dobândim; acum pe noi din primejdii şi chinuri izbăveşte-ne, Pantanassa.

Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Ectenie

Doamne miluieste (de 12 ori)

Condac – Glasul al 4-lea, Podobie: „Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor…”

A credincioşilor singură pricină de mântuire şi mijlocitoare neobosită către Dumnezeu, nu trece cu vederea glasurile celor bolnavi care te cheamă, ci ne izbăveşte cu dragoste de necazurile noastre, pe noi cei ce cu credinţă te rugăm: Dă-ne vindecare şi izbăveşte-ne de rele, cea pururea Apărătoare Maică a celor ce te laudă.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Evanghelia: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: (10: 38-42, 11:27-28)

Slavă Ţie…

Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.

Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.

Slavă Ţie…

Slavă

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

Stihira – Glasul al 6-lea, Podobie: „Toată nădejdea mea…”

Dă-ne nouă robilor tăi, cu a ta purtare de grijă, milele tale în dar şi de moarte scapă-ne cu mijlocirea ta; căci nouă ni L-ai născut pe Hristos Dumnezeu, Preacurată, şi de moarte izbăvitu-ne-ai; de aceea te rugăm: vindecă pe robii tăi bolnavi şi şterge-le păcatele, cu multă îndrăzneala ta de Maică; scapă de primejdii şi mântuieşte pe cei care-ţi strigăm: Bucură-te mângâierea celor necăjiti, căci cu tine este Dumnezeu.

Doamne miluieste (de 12 ori)

Cîntarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, strălucire de soare în icoana ta arăţi robilor tăi şi cu purtarea ta de grijă ne mântuieşti din chinuri, binecuvântată, Curată, ca Maica Mântuitorului.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Maică adevărată, cei ce te cinstesc, Fecioară, sunt pururea mântuiţi, păziţi fiind de greşale şi de toată boala, şi cu credinţă grăiesc acum: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă…

Icoanei tale sfinte ne închinăm cu toţii şi lăudăm de-a pururi pe Cel născut din tine, Preacurată Fecioară, scăparea mea, tu eşti izvor de minuni celor ce te cinstesc, Maică Pantanassa.

Şi acum…

Cu îndrăzneală de Maică tu dăruieşti vindecare trupească şi pace sufletească celor ce ţi se închină, Pantanassa, şi de robii tăi pururi te îngrijeşti; ceea ce pe Mântuitorul Hristos ni L-ai născut.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Maicii Tale, Atotîmpărătesei, care Ţie ţi se roagă, primeşte-i, Hristoase, mijlocirea, ca să Te cinstim, Împărate-al tuturor.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Bolnavilor, celor ce ţi se roagă cu credinţă şi slăvesc, Fecioară, de negrăit a ta naştere, dăruieşte-le vindecare.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Dumnezeiescul Mire, Pruncul tău, arătatu-ne-a a ta icoană de sfânt mir izvorâtoare; mir de minuni de-a pururi revărsându-ne, Maică Fecioară.

Şi acum…

Fecioară Maică, de viforul ispitelor şi de urgia vrăjmaşilor pe noi ne scapă şi-i mântuieşte pe cei care te cântă.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele fără de trup.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

A mântuirii noastre pricină, tot neamul cel creştinesc te propovăduieşte, căci tu născut-ai, Curată, pe-al nostru Mântuitor.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Nu-mi trece cu vederea şiroaiele de lacrimi, căci tu, Fecioară, prin naştere ai zdrobit năpraznicul bold al morţii, singura învrednicită de Har.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Tu vas plin al bucuriei, ca ceea ce născut-ai Bucuria cea sfânta, desăvârşit alungă prin rugăciune tristeţea tuturor.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Liman e mijlocirea ta; pe cei ce cu dragoste te cheamă îi mântuieşte, Fecioară, şi-i acoperă, că pe Hristos, mântuirea lumii, tu L-ai născut.

Slavă…

Cu lumina feţei tale cea strălucitoare, mă izbăveşte de negura patimilor, căci Născătoarea Luminii, cu evlavie te numesc.

Şi acum…

De boli şi de durere şi de toată slăbiciunea, pe cei ce suferă tămăduieşte-i, pe cei ce caută, Fecioară, al tău acoperământ.

Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Mărimurile:

Mai presus de tot ce e pământesc, nespus mai curată decât toate cele cereşti eşti, Atotîmpărăteasă, că în pântece primit-ai mai presus de fire Dumnezeiescul Foc.

Maica Împăratului Ceresc, cu toţii te cinstim, Născătoare de Dumnezeu, căci tu, Preacurată Atotîmpărăteasă, întreci orice faptură a Ziditorului.

Caută, Curată, la neputinţa mea, vezi-mi întristarea, o preabună Pantanassa, vezi-mi tu, Fecioară, a inimii durere şi, cu iubirea ta de oameni, şterge-mi păcatele.

Luminează-mi gândul cel întunecat, Maică a Luminii, când mă rog cu osârdie, până să mă afle cumplitul ceas al morţii, Fecioară, Atotîmpărăteasă, întru lumină pe mine mă aşază.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Troparul icoanei Pantanassa – Podobie: „Degrab ne întâmpină…”

Icoană izvorâtoare de har a Împărătesei a toate, pe cei ce fierbinte, cu dor, caută harul tău, izbăveşte-i Stăpână; slobozeşte din necazuri pe cei ce-aleargă la tine, păzeşte şi a ta turmă de primejdiile toate, pe cei care cheamă mereu ajutorul tău.

Stihirile – Glasul al 2-lea, Podobie: „Când de pe lemn Te-a pogorât…”

Pentru toţi care scapă cu credinţă sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi, păcătoşii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu, în nevoi şi în necazuri, pururea fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Încheiere:

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.