Arhiva lunii octombrie 2017

Iubita sora, bucura-te in Domnul

Astazi am primit scrisoarea ta plina de dragoste si de evlavie. Si ridicandu-mi mainile spre cer, cu caldura sufletului, cu dragoste fierbinte am inaltat spre cer glasul tainic al smeritei mele inimi :

” Auzi-ma – am spus – dulcea mea iubire, Iisuse, Mantuitorul meu, Lumina cea mai presus de lumina, nascut din Tatal cel fara de inceput, cunoasterea si Adevarul, nadejdea si mangaierea mea, puterea si vartutea mea, dragostea si luminarea mea. Auzi-ma pe mine pacatosul si trimite peste sora mea lumina dumnezeiestii tale mangaieri si risipeste norii si inchizatoarea intunecatului si indureratului ei suflet. Cu stralucirea luminii Tale mangaie inima ei, pentru ca sa se micsoreze necazurile si nesfarsitele valuri ale ispitelor. Da, Doamne Iisuse Hristoase, Lumina care lumineaza rarunchii si inima omului, sufletul si trupul, maruntaiele si oasele, mintea si intelegerea si toate cele ce alcatuiesc cortul nostru cel pamantesc. Auzi-ma, Doamne, pe mine, cel ce ma rog pentru sora mea indurerata si tulburata „.

Acestea si multe altele, din dragoste pentru tine am strigat catre Domnul. Dar n-am incetat a pomeni suferintele si chinurile tale nenumarate din copilarie. Din pricina acestora te iubesc atat de mult. Si dintre toti cei dragi ai mei, tie iti dau dragostea mea cu prisosinta. Caci esti intai nascuta a dragostei mele.

Un singur lucru cer de la tine sa faci ca sa-mi intorci dragostea: sa adaugi un pic de rabdare.

Gheron Iosif – Marturii din viata monahala

Despre blîndețe și asprime

http://savatie.files.wordpress.com/2010/10/christmoneychangers.jpg

De această dată mi-am propus să discutăm înțelesul cuvintelor „blînd” și „smerit” în contextul toleranței și corectitudinii politice promovate de lumea nouă în care am pășit. Reprezintă oare blîndețea și smerenia creștină o manifestare a toleranței în sensul ei nou și un temei al corectitudinii politice? Sau, altfel zis, reprezintă oare corectitudinea politică și toleranța de tip globalist o formă a blîndeții sau smereniei în sens creștin? Răspunsul la această întrebare se conține chiar în exemplul lui Hristos.

Din cuvintele „învățați de la Mine, că sînt blînd și smerit cu inima” trebuie să înțelegem că Hristos este măsura blîndeții și a smereniei spre care sîntem chemați să tindem. De asemenea înțelegem că blîndețea și smerenia nu exprimă un anumit tip de comportament exterior, ci sînt o stare a inimii. Din acest motiv nu trebuie să confundăm supunerea de rob, caracteristică omului constrîns de legi sau circumstanțe, cum ar fi pierderea locului de muncă sau a imaginii sociale, și starea omului liber, care este blînd și smerit în virtutea desăvîrșirii sale lăuntrice. Doar astfel trebuie să înțelegem îndîrjirea Sfinților Mucenici de a înfrunta neadevărul cu prețul vieții, rămînînd totodată smeriți și blînzi, asemenea lui Hristos.

Cel puțin o întîmplare din viața lui Hristos este greu de comentat prin prisma toleranței și corectitudinii moderne. Cel care este blîndețea însăși intră în templu cu un bici în mînă, răstoarnă tarabele și îi lovește pe cei care făceau comerț acolo. Protestanții au văzut în aceasta un argument împotriva vinderii lumînărilor în biserici și împotriva bogăției preoților. Poate fi acesta un motiv suficient pentru explicarea unei reacții atît de radicale din partea lui Hristos? Oare creșterea și vinderea porcilor, interzise iudeilor, nu puteau fi și ele tratate cu o biciuire? Sau vinderea porumbeilor era cel mai mare păcat săvîrșit de slujitorii templului? Sigur că nu! Însuși Hristos îi ceartă pe preoți și farisei că fac jurăminte false pe altar, iar lipsa de dragoste a slujitorilor tempului se vede clar în parabola samarineanului milostiv.

Prin urmare nu cred că simplul fapt de a vinde în templu a fost condamnat de Hristos, ci scopul cu care se făcea această vindere. Iar biciuirea și răsturnarea meselor exprimă un limbaj potrivit epocii, un limbaj propriu tuturor făpturilor, acela că pedeapsa era neapărat însoțită de gesturi exterioare, cum ar fi biciuirea sau lovirea cu bețe, pedepse practicate în Imperiul Roman, dar și peste tot în lume, la acea vreme. A nu aplica acest tratament însemna a diminua gravitatea încălcării comise.

Așadar, de ce a reacționat Hristos atît de dur împotriva vînzătorilor din Templu? Răspunsul Îl dă tot El: „Pentru că ați făcut din Casa Tatălui Meu peșteră de tîlhari!” Este un lucru știut că tîlharii nu cumpără, iar dacă vînd, vînd lucruri furate, prada tîlhăriei lor. Or, vînzătorii din templu vindeau porumbei și cele de trebuință la aducerea jertfelor, o afacere aparent cinstită. Nu cred că vreunul dintre ei fura porumbei pentru a-i vinde și din acest motiv să fie numit tîlhar. Tîlhăria slujitorilor templului consta în altceva. Banii făcuți la templu erau folosiți nu în scopul slujirii Domnului, ci întru agonisirea bogăției și influenței politice. Cu acești bani s-a săvîrșit cea mai mare tîlhărie, uciderea lui Hristos.

Și cred că atunci cînd Hristos a zis: „ați făcut din Casa Tatălui Meu peșteră de tîlhari”, de fapt a prorocit cele legate de vinderea și răstignirea Sa. Pentru că cei 30 de arginți dați lui Iuda au fost luați din vistieria templului, iar sinedrionul și-a dat pe față alegerea atunci cînd, în locul lui Hristos, l-a preferat pe tîlharul Varava, cel mai cumplit tîlhar al vremii.

Ieromonah Savatie Bastovoi

Articol integral si comentarii: savatie.wordpress.com

Isaia pustnicul

Cercetează-te în fiecare zi, ce ai păcătuit şi, dacă te vei ruga pentru păcatele tale, Dumnezeu te va ierta.

Dacă un frate se apucă să vorbească de rău pe altul faţă de tine, nu-l asculta şi nu păcătui împotriva lui Dum­nezeu, ci zi-i cu smerenie: „Iartă-mă frate, că sunt un ti­călos; ceea ce spui este despre mine şi nu o pot răbda”.

Dacă un frate te-a nedreptăţit şi cineva îl vorbeşte de rău faţă de tine, păzeşte-ţi inima, ca nu cumva răul să se aprindă în tine; adu-ţi aminte înaintea lui Dumnezeu de păcatele tale, că voieşti să ţi le ierte şi nu răsplăti cu rău aproapelui.

Dacă pleci undeva cu fraţi necunoscuţi, şi dacă se vede că sunt mai mici decât tine, dă-le cinstea cuvenită celor mari.

Dacă se întâmplă să intri la un prieten, lasă-i pe ei să treacă întotdeauna înainte, fie la spălat, fie pentru a fi serviţi şi nu te purta ca şi cum ei ar fi primiţi pentru tine, ci dă-le cinste, zicând: „Pentru voi mi s-a făcut această primire”.

Dacă, fiind în călătorie cu fraţii, tu te abaţi la vreun prieten, pentru o treabă, şi dacă zici unui frate: „Stai aici”, iar prietenul te opreşte la masă, să nu iei nimic în gură, înainte de a chema pe fratele, ca şi el să se întărească împreună cu tine.

Dacă eşti în călătorie cu mai mulţi fraţi şi nu poţi să-i iei pe toţi la prietenul tău, să nu-i nesocoteşti părăsindu-i în ascuns, ca să te duci să mănânci, ci împreună cu ei vezi ce-i de făcut şi ascultă cu smerenie ceea ce-ţi vor zice ei. Mergând împreună cu ei, să nu ai prea bună părere despre tine şi să nu fugi de treburile de rând.

Dacă, fiind în călătorie, vrei să mergi la vreun fra­te, iar el nu voieşte să te primească, de îl vei întâlni pe drum mai apoi sau de va veni la tine, fără să ştii, arată-i cea mai mare bunăvoinţă.

Dacă afli că cineva te vorbeşte de rău şi dacă apoi îl întâlneşti undeva sau vine la tine, primeşte-l cu faţă ve­selă şi binevoitoare şi nu pomeni cele auzite: „De ce ai zis aşa?”, căci scrie la proverbe: Cel ce ţine minte răul, calcă Legea (Pilde 2l, 24).

Dacă sunteţi mai mulţi fraţi şi mergeţi la un frate sărac, să nu-l supăraţi cu cele de trebuinţă, ci cumpăraţi-vă cele de nevoie pentru hrana voastră, ca să mai şi ră­mână, şi mulţumiţi-vă cu adăpostul găsit la el.

sursa: parohia-petresti.ro

Paraclisul Icoanei Pantanassa

Paraclisul Icoanei făcătoare de minuni a Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu care se numeşte Pantánassa (Atotîmpărăteasa)

– sărbătoarea Icoanei Pantanassa este pe 28 octombrie –

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Ca a Ta este împărătia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori)

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori)

Tropar – Glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…”

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.

Slavă…

Troparul icoanei Pantanassa – Glas acelaşi, Podobie: „Degrab ne întâmpină pe noi…”

Icoană izvorâtoare de har, a Împărătesei a toate, pe cei ce fierbinte, cu dor, caută harul tău, izbăveşte-i Stăpână; slobozeşte din necazuri pe cei ce-aleargă la tine, păzeşte şi a ta turmă de primejdiile toate, pe cei care cheamă mereu ajutorul tău.

Şi acum…

Glas acelaşi, Podobie: „Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…”

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curaţă zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

Canonul (Facere a lui Iosif Vatopedinul)

Cântarea 1, Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprinşi, către tine Maică, cu nădejde ne îndreptăm; izbăveşte-ne degrabă din necazuri cu mijlocirea ta, Sfântă Pantanassa.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

De patimi şi de diavoli înconjuraţi, Maică Preacurată, către tine noi alergăm; mijloceşte pentru turma ta cea mică şi izbăveşte-o degrabă, Atotîmpărăteasă.

Slavă…

Ceea ce-ai născut cu adevărat pe Mântuitorul Hristos, Marele Împărat, dăruieşte-le degrabă vindecare celor ce-aleargă la tine, Pantanassa.

Şi acum…

Pe toţi cei bolnavi să-i învredniceşti de tămăduire, Născătoare de Dumnezeu, şi de sufletească alinare, prin mijlocirea ta, Maică Pantanassa.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Apărătoare şi izbăvitoare să te arăţi celor credincioşi, de multele primejdii ce pururi grozav ne copleşesc, căci ai putere de sus şi grijă neadormită, ca ceea ce ai născut pe Cerescul Împărat, Maică Pantanassa.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Primeşte rugăciunea smeriţilor robilor tăi, care în necazuri şi-n boală cumplit se chinuiesc; şi mijloceşte acum către Fiul tău, Fecioară, să ne mântuiască prin tine, Pantanassa.

Slavă…

Pe Cuvântul cel milostiv al lui Dumnezeu L-ai născut şi izvor de milă bogată spre noi te-ai arătat; deci miluieşte acum pe cei ce sunt în ispite şi îi izbăveşte degrabă, Pantanassa.

Şi acum…

Comoară dumnezeiască a Duhului celui Sfânt te cunoaştem pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, şi te rugăm ne-ncetat să mijloceşti cu grăbire, ca de sminteli să ne fereşti, Maică Pantanassa.

Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat si folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Ectenie

Doamne miluieste (de 12 ori)

Sedealna – Glasul al 2-lea, Podobie: „Cele de sus căutând de tot necazul…”

Acopere-ne mereu cu mila ta şi ne mântuieşte din boli şi din primejdii, pe cei ce strigăm ţie cu osârdie: Stăpână Doamnă, grăbeşte şi izvoarele vindecării deschide-le, singura grabnic tămăduitoare, Pantanassa.

Cântarea a 4-a

Irmos:Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Auzi-ne pe noi, cei ce chemăm milostivirea ta, căci pe cel Milostiv tu L-ai născut, pe Mântuitorul nostru al celor ce te cinstim pe tine, Pantanassa.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Pornirea celor ce ne urăsc şi viclenia lor o întoarce acum şi dăruieşte-ne, Fecioară, pace, ca una ce ne mântuieşti, Maică Pantanassa.

Slavă…

Tămăduieşte degrabă suferinţele nevrednicilor robilor tăi; din toată slăbiciunea izbăveşte pe cei ce te cinstesc acum, Pantanassa.

Şi acum…

Nădejde şi întărire eşti şi liman nestricăcios al mântuirii; de toată boala tămăduieşte pe cei care te laudă, Una Pantanassa.

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Viforul grozav al ispitelor m-a-mpresurat şi mă tem cumplit, Fecioară Maică, ci mântuire dăruieşte-mi tu, mântuitoarea mea.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Izbăveşte degrab din primejdie pe robii tăi, cea care pe Mântuitorul L-ai născut, şi mântuire dă celor care-ţi cer, Maică Pantanassa.

Slavă…

Născătoare a Luminii celei de-o fiinţă cu Părintele, stinge flacăra patimilor noastre cu roua mijlocirilor tale, Atotîmpărăteasă.

Şi acum…

Vindecă-i degrab de cumplite boli pe cei credincioşi, sănătate dăruindu-le lor, şi cercetează-i cu rugăciunea ta, Una Pantanassa.

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

De moarte şi de primejdii scapă-ne pe cei ce alergăm cu credinţă la tine şi a vrăjmaşilor ură în grabă desăvârşit o pierde din turma ta cea curată; Pantanassa, rugându-te neîncetat, Maica Ziditorului.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Ocrotitoare grabnică te ştiu acum şi pururea liman de mântuire; cea care norii ispitelor ridici şi dezlegare datoriilor îmi dăruieşti, Pantanassa, Maica lui Dumnezeu, ajutor sigur al celor deznădăjduiţi.

Slavă…

Zăcând acum în dureri şi chinuri mari, nu aflu în trupul meu tămăduire, ci tu, Fecioară, ce pe Cuvântul L-ai născut, ridică-mă din răutatea durerilor, tămăduieşte-mă degrab şi-mi dăruieşte sănătate, Atotîmpărăteasă.

Şi acum…

Ca singura pricină de mântuire şi scăpare celor ce comoară te au, cu dor la tine cădem, Maică, şi cu grija ta dezlegarea ispitelor dobândim; acum pe noi din primejdii şi chinuri izbăveşte-ne, Pantanassa.

Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat şi folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Ectenie

Doamne miluieste (de 12 ori)

Condac – Glasul al 4-lea, Podobie: „Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor…”

A credincioşilor singură pricină de mântuire şi mijlocitoare neobosită către Dumnezeu, nu trece cu vederea glasurile celor bolnavi care te cheamă, ci ne izbăveşte cu dragoste de necazurile noastre, pe noi cei ce cu credinţă te rugăm: Dă-ne vindecare şi izbăveşte-ne de rele, cea pururea Apărătoare Maică a celor ce te laudă.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Evanghelia: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: (10: 38-42, 11:27-28)

Slavă Ţie…

Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.

Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.

Slavă Ţie…

Slavă

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

Stihira – Glasul al 6-lea, Podobie: „Toată nădejdea mea…”

Dă-ne nouă robilor tăi, cu a ta purtare de grijă, milele tale în dar şi de moarte scapă-ne cu mijlocirea ta; căci nouă ni L-ai născut pe Hristos Dumnezeu, Preacurată, şi de moarte izbăvitu-ne-ai; de aceea te rugăm: vindecă pe robii tăi bolnavi şi şterge-le păcatele, cu multă îndrăzneala ta de Maică; scapă de primejdii şi mântuieşte pe cei care-ţi strigăm: Bucură-te mângâierea celor necăjiti, căci cu tine este Dumnezeu.

Doamne miluieste (de 12 ori)

Cîntarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, strălucire de soare în icoana ta arăţi robilor tăi şi cu purtarea ta de grijă ne mântuieşti din chinuri, binecuvântată, Curată, ca Maica Mântuitorului.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Maică adevărată, cei ce te cinstesc, Fecioară, sunt pururea mântuiţi, păziţi fiind de greşale şi de toată boala, şi cu credinţă grăiesc acum: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă…

Icoanei tale sfinte ne închinăm cu toţii şi lăudăm de-a pururi pe Cel născut din tine, Preacurată Fecioară, scăparea mea, tu eşti izvor de minuni celor ce te cinstesc, Maică Pantanassa.

Şi acum…

Cu îndrăzneală de Maică tu dăruieşti vindecare trupească şi pace sufletească celor ce ţi se închină, Pantanassa, şi de robii tăi pururi te îngrijeşti; ceea ce pe Mântuitorul Hristos ni L-ai născut.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Maicii Tale, Atotîmpărătesei, care Ţie ţi se roagă, primeşte-i, Hristoase, mijlocirea, ca să Te cinstim, Împărate-al tuturor.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Bolnavilor, celor ce ţi se roagă cu credinţă şi slăvesc, Fecioară, de negrăit a ta naştere, dăruieşte-le vindecare.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Dumnezeiescul Mire, Pruncul tău, arătatu-ne-a a ta icoană de sfânt mir izvorâtoare; mir de minuni de-a pururi revărsându-ne, Maică Fecioară.

Şi acum…

Fecioară Maică, de viforul ispitelor şi de urgia vrăjmaşilor pe noi ne scapă şi-i mântuieşte pe cei care te cântă.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele fără de trup.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

A mântuirii noastre pricină, tot neamul cel creştinesc te propovăduieşte, căci tu născut-ai, Curată, pe-al nostru Mântuitor.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Nu-mi trece cu vederea şiroaiele de lacrimi, căci tu, Fecioară, prin naştere ai zdrobit năpraznicul bold al morţii, singura învrednicită de Har.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Tu vas plin al bucuriei, ca ceea ce născut-ai Bucuria cea sfânta, desăvârşit alungă prin rugăciune tristeţea tuturor.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Liman e mijlocirea ta; pe cei ce cu dragoste te cheamă îi mântuieşte, Fecioară, şi-i acoperă, că pe Hristos, mântuirea lumii, tu L-ai născut.

Slavă…

Cu lumina feţei tale cea strălucitoare, mă izbăveşte de negura patimilor, căci Născătoarea Luminii, cu evlavie te numesc.

Şi acum…

De boli şi de durere şi de toată slăbiciunea, pe cei ce suferă tămăduieşte-i, pe cei ce caută, Fecioară, al tău acoperământ.

Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Mărimurile:

Mai presus de tot ce e pământesc, nespus mai curată decât toate cele cereşti eşti, Atotîmpărăteasă, că în pântece primit-ai mai presus de fire Dumnezeiescul Foc.

Maica Împăratului Ceresc, cu toţii te cinstim, Născătoare de Dumnezeu, căci tu, Preacurată Atotîmpărăteasă, întreci orice faptură a Ziditorului.

Caută, Curată, la neputinţa mea, vezi-mi întristarea, o preabună Pantanassa, vezi-mi tu, Fecioară, a inimii durere şi, cu iubirea ta de oameni, şterge-mi păcatele.

Luminează-mi gândul cel întunecat, Maică a Luminii, când mă rog cu osârdie, până să mă afle cumplitul ceas al morţii, Fecioară, Atotîmpărăteasă, întru lumină pe mine mă aşază.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Troparul icoanei Pantanassa – Podobie: „Degrab ne întâmpină…”

Icoană izvorâtoare de har a Împărătesei a toate, pe cei ce fierbinte, cu dor, caută harul tău, izbăveşte-i Stăpână; slobozeşte din necazuri pe cei ce-aleargă la tine, păzeşte şi a ta turmă de primejdiile toate, pe cei care cheamă mereu ajutorul tău.

Stihirile – Glasul al 2-lea, Podobie: „Când de pe lemn Te-a pogorât…”

Pentru toţi care scapă cu credinţă sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi, păcătoşii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu, în nevoi şi în necazuri, pururea fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Încheiere:

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Unii oameni seamana cu albina, iar altii cu musca

Mi-au spus unii ca se smintesc pentru ca vad multe lucruri strambe in Biserica. Iar eu le-am spus: “Daca vei intreba o musca: «Sunt flori in locul acesta?», ea iti va spune: «Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii», si iti va insira toate murdariile pe care a stat.

Dar daca vei intreba o albina: «Ai vazut vreo necuratie in locul acesta?», ea iti va spune: «Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila”.

Parintele Paisie Aghioritul

sursa: crestinortodox.ro

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir – 26 octombrie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.

http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/1264/126305_sfantul-dimitrie-izvoratorul-mir_w180.jpg

Acesta a fost pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian (284-305), tragându-se din Tesalonic, fiind din început evlavios si învatator al credintei celei în Hristos. Deci mergând Maximian la Tesalonic a fost prins sfântul si pus în temnita, pentru ca era vestit în dreapta credinta. Si laudându-se împaratul cu un om al lui ce-l chema Lie si îndemnând pe oamenii cetatii sa iasa sa se lupte cu el, caci întrecea acesta pe toti cei de vârsta lui la marimea trupului si la putere. Un oarecare tânar crestin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temnita, îi zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine”. Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: „Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi”. Deci luând Nestor îndrazneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie si-i puse semetia lui jos, omorându-l. De care lucru împaratul rusinându-se, s-a mâhnit si s-a mâniat.

Si fiindca s-a aflat ca Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sfântul în temnita. Pentru ca a fost pricina înjunghierii lui Lie si facându-se aceasta, îndata marele Dimitrie si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, facând dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri. Apoi din porunca împaratului s-a taiat si capul Sfântului Nestor.

sursa: calendar-ortodox.ro

Metaniile și rugăciunea

Numărul metaniilor este mai bine să nu-l determinaţi, nici timpul. Rugaţi-vă, făcând metanii, atât timp cât cere inima şi nu vă împotriviţi ei, căci vrăjmaşul se va apropia, zicându-vă: „Te-ai rugat mult…” Metaniile sunt o lucrare trupească. Cu ele trebuie să uniţi gândul la Dumnezeu şi sentimentul către El.

Metaniile sunt ajutorul rugăciunii, nu rugăciunea însăşi. Rugăciunea este înălţarea mintii şi a inimii către Dumnezeu.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

sursa: doxologia.ro

Lasă-te în voia Domnului!

Dumnezeu doreşte mântuirea noastră şi o lucrează într-un mod neînţeles de noi. Lasă-te în voia lui Dumnezeu şi vei afla pace sufletului tău îndurerat.

Ca să îndurăm mai uşor suferinţele, trebuie să avem credinţă tare şi dragoste fierbinte către Domnul, să nu ne legăm de nimic pământesc şi să ne lăsăm cu totul în voia lui Dumnezeu. Ca necazul să nu ne copleşească în mod chinuitor, trebuie să ne lepădăm de voia noastră şi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu în toate privinţele.

Dumnezeu doreşte mântuirea noastră şi o lucrează într-un mod neînţeles de noi. Lasă-te în voia lui Dumnezeu şi vei afla pace sufletului tău îndurerat.

Când necazurile năpădesc sufletele noastre şi inima noastră şovăie şi gândurile noastre se tulbură, singura scăpare este Domnul.

Fiecare faptă bună şi credinţa noastră trebuie să fie neapărat încercate. Iar încercarea se săvârşeşte prin necazuri.

Sfântul Nicon de la Optina

sursa: doxologia.ro

Asceza, fiul meu, cere lipsuri

Asceza, fiul meu, cere lipsuri. Lucrurile bune cu adevarat nu le vei gasi mergand la bai sau traind bine. Este nevoie de lupta si de osteneala multa. Sa strigi zi si noapte catre Domnul. Sa induri cu rabdare toate ispitele si toate necazurile. Sa-ti inabusi mania si dorinta. Te vei obosi mult pana vei intelege ca rugaciunea fara atentie si fara simtire duhovniceasca este pierdere de timp, osteneala fara rasplata. Trebuie ca in toate simturile, si cele dinlauntru, si cele din afara, sa pui paznic neadormit atentia. Deoarece, fara aceasta, mintea si puterile sufletului se risipesc in zadar, ca apa care curge pe drum. Nimeni nu a aflat vreodata rugaciunea fara atentie si trezvie. Nimeni nu s-a invrednicit vreodata sa urce catre cele de sus daca mai intai nu a dispretuit pe cele de jos.

De multe ori te rogi iar mintea se plimba pe ici si pe colo, unde ii place, spre lucrurile de care de obicei este atrasa. Si este nevoie de multa silinta ca sa o desprinzi de acolo, este nevoie sa iei aminte la cuvintele rugaciunii. De multe ori in gandul tau, in cuvantul tau, in auzul si in vederea ta patrunde cu viclesug vrajmasul si tu nici nu stii. Cand iti vei da seama vei intelege ca trebuie multa lupta ca sa te curatesti. Nu inceta a te lupta cu duhurile vicleniei. Cu harul Domnului Hristos vei invinge si te vei bucura pentru cele care te-au intristat.

Ai grija insa – si spune si celorlalti – sa nu va laudati unul pe altul pe fata. Pentru ca lauda dauneaza chiar si celor desavarsiti, darmite voua, care sunteti inca slabi! Unui sfant i-a spus odata un oaspete de trei ori ca impleteste frumos lucrul sau de mana. A treia oara, sfantul i-a spus: „De unde ai venit aici, omule? Ai alungat pe Dumnezeu de la mine!” Vezi cata acrivie aveau sfintii? De aceea, e nevoie in toate de multa atentie. Numai insultele si batjocura folosesc duhovniceste omului. Deoarece din acestea se naste smerenia si astfel iei cununa. Indurand se inabusa orgoliul si slava desarta.

Cand iti spun: „mandrule”, „ipocritule”, „nerabdatorule” si altele ca acestea, este ceasul sa induri. Daca vorbesti, ai pierdut. Sa ai totdeauna frica de Dumnezeu. Sa ai dragoste pentru toti si sa ai grija ca nu cumva sa intristezi pe vreunul sau sa faci rau cuiva in vreun fel sau altul, deoarece in ceasul rugaciunii iti va sta piedica intristarea fratelui tau. Fa-te tuturor exemplu bun in cuvinte si in fapte, si harul dumnezeiesc totdeauna te va ajuta, te va umbri.

Gheron Iosif Marturii din viata monahala