„Succesul personal”

Ma intorceam de la Biserica unde am participat la Pomenirea mortilor – Mosii de toamna – fiind prima sambata din noiembrie. Gandul imi era la minunata predica spusa de parintele slujitor. Deodata un planset strident de copilas, dar si rasete si galagie de adulti, mi-au atras atentia.  Din fata veneau doi barbati care-si impingeau, fiecare, caruciorul cu copilasul in el. In spatele domnilor veneau doamnele, fiecare cu tigara in gura.

Copilasul care plangea la disperare, era deja vinetiu la fata, iar… taticul celui cumintel radea in hohote, de asemenea doamna din spatele lui. Ceilalti doi parinti pareau usor jenati – pentru „odrasla lor cea rea”, dar fara a incerca sa afle motivul plansului.

Atunci mi-a venit un gand: „Copilul meu cel reusit = Succesul meu personal”.

Am vazut parinti (printre care ma numar) care se mandreau pana peste poate cu succesele copiilor lor, considerandu-le succese personale, dar pentru nereusite, pentru relele facute, erau intotdeauna de vina copiii. Amarnic vor plange acesti parinti cand vor pasi pe calea pocaintei si vor constientiza adevarul.

Toate astea, pentru ca a fost scos Dumnezeu din ecuatie, pentru ca atunci cand ni se nasc fii sau fiice, nu-i luam in brate ridicandu-i spre cer si spunand „Tie ti-l daruiesc Doamne!”, dupa cum ne invata Cuv. Parintele nostru Arsenie Boca.

Miluieste-ne Dumnezeule, miluieste-ne!