Cananeanca

Apăsarea din suflet își strigă durerea
în urma prefăcutei neauziri și
sfintei încercări.
Suferința din suflet de mamă
irumpe rugăminți arzătoare,
cu credință așteptând miluirea.
Pâinea nădejdii ar primi-o,
și pentru câine de-ar fi,
umilința iubirii
necunoscând mărginirea.
Intrare-n ziua de Har a venirii,
tăcerea de gând o primește neșoaptă
prin adierea Luminii.
Voirea în fapt se-mplinește,
credința-nflorită de Soare-alinare
vindecare-n fiică rodește.

Petru J. // Arad, 25 ian. 2017