Toma

Trecerea Luminii
transparența-nsenină,
așteptarea – ziua în noapte lungește;
prin Tine, ușa-ncuiată
– materie dezbrăcată de sine –
se înnoiește.
Frica se-ncuie
și-n Geamăn naște-ndoială,
degetul martor
în semne de cuie apasă;
dojana, floare de taină,
în inimă doare,
fără clintire,
pentru vecie – propovăduire aleasă.
Înțelesul trăit
adeverește mereu;
Toma suspină și mărturie ridică:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Petru J. // Arad, 14 feb. 2017